Vise...sperante...amintiri...traume...deziluzii...incertitudini...

Vise...sperante...amintiri...traume...deziluzii...incertitudini...atat de multe dezamagiri...toate imi navalesc acum gandurile...
Ma ascund sub cortina aparentelor,aparentele unei vieti perfecte...ma adancesc intr-o prapastie fara fund...nu vad nici o iesire,totul e atat de simplu teoretic si atat de greu practic...e un cerc vicios din care simt ca nu pot iesi...
E atat de greu sa mai pot fi eu insami...e ata de complicata viata mea...nu ma mai poate face nimic fericita...as vrea sa imi gasesc fericirea in lucruri simple,banale dar nu ma pot desprinde de lumea in care acum sunt...nu pot redeveni eu...
sunt intr-o continua cadere...acelasi urlet de durere,de singuratate,de nevoie de afectiune,de dragoste urla in mine...
Nu...nu...nu mai sunt eu!Ma simt ca un obiect!Vreau sa imi recapat viata!Vreau sa redevin ce eram...dar...oare nimeni nu-mi aude strigatul de ajutor?