I remember...I`m missing old times...

Ma innec in nebunia unui parfum ametitor...Ma adancesc in aroma unei lumi imbietor de dulce...Imi pierd sentimentele pe masura ce cunosc lumea...Ma invaluie perfiditatea,inconstienta,incoerenta unora...
De cate ori vreau sa ma inalt redescopar un univers fad,lipsit de sentimente si ma prabusesc in prapastia nepasarii...Nu reusesc sa deslusesc tainele acestei lumi caracterizata de banalitate,mizerie si lucruri materiale...
Eram odata copii...aveam sperante,vise,idealuri insa toate incep sa se naruie pe masura ce incep sa cunosti...si deodata inepi sa nu mai speri,sa iti pierzi total interesul...sa devii ca ei...traim intr-o lume dezinteresata...vedem doar aceste luxoase lucruri materiale...uitam sa credem in ceva,uitam sa iubim,uitam sa traim...
Dar de ce?oare nu putem schimba toate astea?Oare nu ne putem opune?De cate ori nu ne-am promis noua insine sau persoanelor dragi ca o sa fim altfel...mai buni...mai umani...si totusi de fiecare data intervine ceva care ne face sa ne incalcam promisiunile...
Vine Pastele!Invierea Mantuitorului!Mai tii minte cata fericire aducea aceasta mare sarbatoare cand eram copii?Dar nu mai e la fel...nimic parca nu mai e la fel...Nici pastele,nici craciunul,nici iubirea pentru parinti,pentru frati...parca ne-am distanta unii de altii..suntem mai egoisti,mai rai!Mai stii cata bucurie aducea pe chipurile noastre cand ciocneam un ou?Cand luam masa intreaga familie?Cand mergeam Duminica la Biserica?Imi amintesc si un fior imi trece prin tot corpul...Ce amintiri..am fost odata fericiti...fericiti cu atat de putin...lucruri banale ne faceau atat de fericiti...
Vreau sa cred ca tot ceea ce simt e doar o parte proasta a existentei mele si ca altii sunt fericiti si ca lumea noastra nu se "descompune" pe zi ce trece...