E o dimineata incantatoare....soarele razand patrunde in sufletul meu adormit soptindu-mi suav:"Mergi mai departe!"Renasc parca dintr-o metamorfoza stranie asemanatoare lucrurilor din jurul meu...si parca lucrurile incep sa prinda culoare...trag tacticos dintr-o tigare si aud tacerea din jurul meu...ma innec in siguratatea adancimii mele...Nu sunt singura...nu sunt...si totusi inauntrul meu e un strigat adanc de singuratate...Singuratatea?cel mai bun tovaras al meu...o lacrima imi scalca chipul insangerat...Tanjesc dupa zilele insorite ale sufletului meu...Dar sunt atat de departe de aici...atat de straine propriei mele fiinte...Daca ar fi un loc in care sa nu ma pot simti asa...daca dinlauntrul meu ar izbucni fericirea ti-as putea spune totul...as putea visa...dar nu...visele mele sunt departe,tare departe de acest infern in care fiinta mi se consuma zilnic...ingerii scarbiti parca de durerea mea nu ma mai pazesc...nu mai stiu ce simt,o durere asurzitoare ma cuprinde, invaluindu-ma...cuprinzandu-ma pana in adancuri...
Fericirea....un sentiment indescifrabil.
Suferinta...un dulce amar ce imi consuma existenta.
Nu ma pot obisnui cu o viata si o existenta atat de fada...si,iata cat pot fi de inselatoare aparentele unei vieti perfecte...o viata perfecta?simple aparente...viata este prin definitie o imperfectiune...
"dupa zilele insorite ale sufletului meu...Dar sunt atat de departe de aici...atat de straine propriei mele fiinte." . Ce e cu drama asta acuta cand afara e primavara si e bineeee si e cald? Te rog, treci odata pesteee.
RăspundețiȘtergere